La 1 ianuarie 2018, populaţia rezidentă a judeţului Neamţ a fost de 446.809 locuitori, din care 220.484 bărbaţi (49,35%) şi 226.325 femei (50,65%).
Valorile negative ale sporului natural, conjugate cu cele ale soldului migraţiei (interne și externe), au făcut ca populaţia rezidentă judeţului Neamţ să se diminueze, în perioada 2012-2018 (1 ianuarie), cu 21.620 persoane (scădere a populației cu aproximativ 5%). Evoluţia oscilantă a natalităţii, dar insuficientă comparativ cu nivelul mortalităţii, a determinat ca sporul natural negativ să se accentueze, de la -1757 persoane, în anul 2011, la -2522 persoane, în anul 2017. 
În anul 2017, tendinţa de scădere a populaţiei a continuat, atât sporul natural cât şi sporul migratoriu înregistrând valori negative. Evoluţia natalităţii şi a mortalităţii a determinat, în anul 2017, un spor natural negativ (-2522 persoane), ceea ce corespunde unei rate de –4,4 persoane la 1000 locuitori.
În perioada 2011-2017, sporul natural cumulat a fost de -12.170 persoane, contribuind într-un procent de 56,29% la diminuarea populației rezidente. Trendul general al sporului natural, la nivel de județ a fost unul descendent, ușor oscilant (cel mai mare spor natural a fost înregistrat în anul 2013, fiind de -808 persoane, iar în anul 2017 s-a înregistrat cel mai mic spor natural, de -2522 persoane).
În anul 2017, în mediul rural, sporul natural a fost pozitiv doar în 7 localităţi din judeţ, cu valorile cele mai mari în: Oniceni (30 persoane), Pipirig (10 persoane), Tămăşeni (9 persoane), aceste localităţi fiind caracterizate de o natalitate încă ridicată. La polul opus, cu cele mai mici valori negative ale sporului natural se poziționează comunele: Girov (-72 persoane), Grumăzești (-58 persoane), Borlești (-54 persoane).
În mediul urban, în toate cele 5 localități au fost înregistrate valori negative ale sporului natural, cu valorile cele mai mici în: municipiul Piatra Neamţ (-254 persoane) și municipiul Roman (-145 persoane).
Schimbările care au avut loc în dinamica populaţiei sunt rezultatul direct al tendinţelor înregistrate la nivelul fenomenelor demografice (natalităţii, mortalităţii şi migraţiei).
Cunoaşterea structurii populaţiei pe vârste are o importanţă deosebită deoarece vârsta reprezintă una dintre caracteristicile demografice fundamentale care impune fiecărei persoane un anumit rol în activitatea socială. Structura pe vârste a populaţiei poartă amprenta caracteristică a unui proces de îmbătrânire demografică, datorat în principal scăderii natalităţii, care a determinat reducerea absolută şi relativă a populaţiei tinere (0-14 ani). În paralel, creşterea speranţei de viaţă a determinat creşterea numărului şi ponderii populaţiei vârstnice (de 65 ani şi peste).
Piramida vârstelor reflectă cel mai fidel cronica generaţiilor, evidenţiind disproporţiile în structura populaţiei, pe vârste şi sexe.
Se poate aprecia că, în anul 2018, populaţia judeţului se caracterizează printr-o structură pe vârste relativ dezechilibrată sugerată de baza îngustă a piramidei, în special în zona grupelor de vârstă: 0-14 ani, 25-35 ani, 51-55 ani şi peste 70 de ani. Piramida vârstelor – sub forma aproximativă a unei urne – caracterizează o populație cu simptome de îmbătânire demografică, ca urmare a scăderii fertilității, anunțând procesul de depopulare. Efectele demografice şi economice ale acestei evoluţii se vor resimţi în timp şi vor atrage schimbări la nivelul diferitelor subpopulaţii (populaţia şcolară, populaţia de vârstă fertilă, populaţia în vârstă de muncă).
Comparativ cu 1 ianuarie 2012, în anul 2018 se remarcă reducerea ponderii populaţiei tinere (0–14 ani) de la 17,09% la 16,37% (-6930 persoane) şi creşterea ponderii populaţiei vârstnice (65 ani şi peste ) de la 18,74% la 20,74% (+4850 persoane). Populaţia adultă (15-64 ani) reprezintă 62,89% din populaţia totală, în scădere cu 19540 persoane faţă de 1 ianuarie 2012. În cadrul populaţiei adulte, a crescut numeric semnificativ populaţia grupei de vârstă 45-49 ani (cu 11762 persoane) şi cea a grupei de vârstă 65-69 ani (cu 6045 persoane) şi a scăzut populaţia grupelor de vârstă 30-34 ani (cu 8530 persoane), 40-44 ani (cu 6814 persoane) şi 55-59 ani (cu 6151 persoane).
Schimbări importante au avut loc şi în cadrul structurii pe vârste şi sexe a populaţiei vârstnice. Numărul vârstnicilor „tineri” (65-74 ani) a scăzut cu 729 persoane. A crescut însă populaţia din grupa 80-84 ani cu 2363 persoane şi numărul vârstnicilor „bătrâni” de 85 ani şi peste cu 3089 persoane (peste 40%).
Structura populaţiei pe vârste şi medii rezidenţiale confirmă faptul că procesul de îmbătrânire demogafică este mai accentuat în mediul rural, unde numărul populaţiei vârstnice este mai mare decât cel din mediul urban de 2 ori, iar indicele de îmbătânire demografică (129.13) este mult peste cel urban (121.98).
La începutul anului 2018, persoanele vârstnice de 80 ani şi peste, „longevivii”, deţineau 5,6% din totalul populaţiei, proporţia fiind mai mare la femeile vârstnice (3,5% faţă de 2,1% la bărbaţi). Ponderea femeilor longevive din mediul rural (3,9%) este superioară celei din mediul urban (2,7%). Faţă de 1 ianuarie 2012, ponderea persoanelor longevive (în total populație) a crescut, la 1 anuarie 2018, cu 1,4 puncte procentuale.
Populaţia vârstei a treia, în continuă creştere numerică, este o categorie socială vulnerabilă, cu probleme specifice faţă de celelalte segmente sociale. Asigurarea necesităţilor populaţiei vârstnice pentru un trai decent, acoperă o gamă largă de preocupări, nu numai în plan economic, dar şi social şi psihosocial. Suportul social se face, şi trebuie să se facă, nu numai în resurse materiale (bani sau natură), ci şi în servicii de asistenţă socială. Situaţia de dificultate, inclusiv cea de sărăcie, nu se datorează exclusiv lipsei de resurse financiare, ci şi lipsei capacităţii personale şi colective de a face faţă problemelor vieţii.
Implicaţiile sociale şi economice ale creşterii rapide, mai ales a segmentului populaţiei „foarte bătrâne” (peste 80 ani) sunt foarte importante; dacă grupele „mai tinere” ale populaţiei vârstnice pot fi încă active din punct de vedere economic, fiind capabile să se întreţină singure, cei „foarte bătrâni”, mai ales femeile, sunt tot mai dependenţi de ceilalţi, necesitând suport social şi medical special. Apare necesitatea promovării unei responsabilităţi mixte, atât din partea familiei, cât şi publice.
Şi în anul 2018, în structura populaţiei pe sexe, se menţine o uşoară superioritate a populaţiei feminine, dar acest aspect nu este specific tuturor grupelor de vârstă. Pentru grupele de vârstă cuprinse între 0 și 59 ani, ponderea persoanelor de sex masculin este mai mare, după care greutatea specifică a populaţiei de sex feminin devine preponderentă (reflectând astfel speranța de viață mai mare la femei).
Toate acestea sunt şi mai bine reliefate prin intermediul raportului de masculinitate (numărul persoanelor de sex masculin corespunzător unui efectiv de 100 persoane de sex feminin) care, la 1 ianuarie 2018, a fost de 97 persoane de sex masculin la 100 persoane de sex feminin. Raportul de masculinitate este supraunitar în intervalul 0-59 ani şi subunitar în intervalul 60 ani şi peste, în mediul rural, în timp ce în mediul urban raportul este supraunitar doar pentru intervalele de vârstă 0-19 ani și 25-34 ani.
Efectele pe care procesul de îmbătrânire le are asupra desfăşurării vieţii economice şi sociale, cât şi asupra perspectivelor evoluţiei demografice sunt evidenţiate, de asemenea, de indicele de îmbătrânire demografică: numărul persoanelor vârstnice (65 ani şi peste) care revin la 100 persoane tinere (0-14 ani), precum şi de raportul de dependenţă demografică: numărul persoanelor tinere (0-14 ani) şi vârstnice (65 ani şi peste) care revin la 100 persoane în vârstă de muncă (15-64 ani).
Indicele de îmbătrânire demografică şi raportul de dependenţă demografică au fost direct influenţate de scăderea numărului de copii (în principal) şi de creşterea populaţiei vârstnice.
Astfel, indicele de îmbătrânire, la nivel județean, a crescut de la 109,7 persoane vârstnice la 100 persoane tinere (la 1 ianuarie 2012) la 126,7 persoane vârstnice la 100 persoane tinere (la 1 ianuarie 2018), fiind mult peste indicele regional (100,4) și cel național (116,9).
Dacă la 1 ianuarie 2012, la 100 persoane în vârstă de muncă reveneau 55,9 persoane tinere şi vârstnice, la 1 ianuarie 2018 raportul a crescut la 59, datorită, în principal, creșterii populației vârstnice. Raportul de dependență demografică la nivel județean era peste cel național (50,9) și cel regional (55,15).
Vârsta medie a populaţiei judeţului Neamţ a crescut de la 41,6 ani (2012) la 42,6 ani (2009), vârstă medie ce caracterizează judeţele cu o populaţie „adultă”. Populaţia feminină, cu o vârstă medie de 44,3 ani, este şi în anul 2018 mai îmbătrânită decât cea masculină cu 3,4 ani. Vârsta medie a populaţiei din mediul rural a fost de 42,3 ani, mai mică cu 1 an decât cea urbană (43,3 ani). În mediul urban, vârsta medie a populaţiei feminine este cu 3,3 ani mai mare decât cea a populaţiei masculine, iar în mediul rural cu 3,4 ani.
La începutul anului 2018, contingentul feminin fertil de 15-49 ani a fost de 93005 persoane (41,6% din totalul populaţiei feminine), în scădere cu 5528 persoane faţă de aceeaşi perioadă a anului 2012 (scădere cu 5,6%). Structura pe grupe de vârstă a populaţiei feminine de 15-49 ani a evoluat diferit. Generaţiile născute după decretul de interzicere a avorturilor din anul 1966 au determinat creşterea ponderii grupei de vârstă 45-49 ani. În schimb, populaţia din segmentul 25-29 ani a înregistrat o scădere semnificativă.
Diferenţieri în structura pe vârste a populaţiei apar mai pregnant în profil teritorial, determinate de variaţia teritorială a fenomenelor demografice şi a mişcării migratorii a populaţiei.
Localităţile cele mai „tinere”, cu o pondere a populaţiei 0-14 ani de peste 10% și cu un indice de îmbătrânire demografică mic (sub 100) sunt: Oniceni, Tămăşeni, Săbăoani și Valea Ursului. La polul opus, cu o pondere a populației vârstnice peste 20% și un indice de îmbătrânire demografică foarte mare (peste 300 persoane varstnice la 100 persoane tinere) se află localitățile: Ruginoasa, Ghindăoani, Ștefan cel Mare și Moldoveni.
Populaţia de 15-64 ani a avut o pondere de peste 77% în localităţile: Tămășeni, Săbăoani, Roman și Doljești şi sub 65% în localităţile Ghindăoani şi Văleni.
Proiectarea populației
Proiectarea populaţiei rezidente oferă informaţii utile asupra viitoarei evoluţii a numărului şi structurii pe vârste a populaţiei rezidente(grupe cincinale şi grupe funcţionale – tânără, adultă, vârstnică, feminină de vârstă fertilă). Din punct de vedere demografic, principalii factori care acţionează asupra mărimii şi structurii populaţiei sunt fertilitatea, mortalitatea şi migraţia (internă şi externă).
Evoluţia fenomenelor demografice din perioada 2012-2015 a constituit baza scenariilor de proiectare a populaţiei rezidente. S-a realizat o anticipare a nivelului fertilităţii, speranţei de viaţă la naştere şi soldului migratoriu pe termen lung (pentru cel puţin 12 luni).
În toate variantele de proiectare, populaţia rezidentă a județului se va reduce (comparativ cu anul 2015) cu valori cuprinse între 83,3 mii persoane (varianta optimistă) şi 237 mii persoane (varianta constantă). În varianta medie de proiectare, în perioada 2015-2060, populația rezidentă a județului Neamț va scădea 138.880 persoane, reprezentând o scădere cu 30.3%. Astfel, în regiunea Nord-Est, județul Neamț va înregistra a doua cea mai mare scădere de populație (după județul Botoșani).
Județul Neamț se va menține în rândul județelor “tinere”, cu o pondere de peste 16% a populației tinere (0 -14 ani). Cu toate acestea, pe fondul menţinerii unor valori scăzute ale natalităţii şi fertilităţii, precum şi a migrării populaţiei apte de muncă, structura pe grupe mari de vârstă a populaţiei va continua să se modifice, în sensul reducerii ponderii populaţiei adulte în paralel cu creşterea ponderii populaţiei vârstnice. În varianta medie de proiectare, populația rezidentă în vârstă de muncă a județului va scădea până în anul 2060 cu aproximativ 34,8% (o scădere cu 101,5 mii persoane), în timp ce populația tânără (0-14 ani) se va reduce cu aproximativ 29,6% (o scădere cu22,3 mii persoane) . Scăderea populației vârstnice (65 ani și peste) va fi de 16,6% (o scădere cu 15 mii persoane).
Menținerea ponderii populației tinere și creșterea ponderii populației vârstnice, în orizontul de timp proiectat, sugerează o continuare a fenomenului demografic de îmbătrânire. Rămân totodată problematice tendința de depopulare (scăderea considerabilă a populației) și creșterea raportului de dependență demografică. Premisele pesimiste ale unui dezechilibru demografic grav al județului în viitor sunt deja vizibile, anticipând posibile consecinţe negative economice şi sociale în general, pe piaţa forţei de muncă, în aplicarea şi funcţionarea corespunzătoare a sistemului de pensii, a serviciilor de sănătate, în educaţie, în protecţia socială, în asigurarea echilibrului în cadrul balanţei de venituri şi cheltuieli bugetare, precum şi ale fiecărei gospodării a populaţiei.
